10 mituri despre dosarul preturilor de transfer

1) "Am timp sa fac dosarul cand vine controlul!"

O alta greseala des intalnita: companiile se uita la termenele din procedura de control si vad "maximum trei luni - prezentarea dosarului", dupa care se mai poate acorda o perioada "egala cu primul termen acordat".

In realitate, sunt rare cazurile in care se acorda cele trei luni, iar daca, spre exemplu, prima data se da un termen de trei saptamani, suplimentar se vor acorda tot trei saptamani.

Asadar, de obicei, termenul de prezentare a dosarului va fi de o luna si jumatate, maxim doua luni, iar acesta este, de cele mai multe ori, un termen insuficient, mai ales atunci cand sunteti la prima documentare a tranzactiilor.

Atentie! Prezentarea unui dosar incomplet echivaleaza cu neprezentarea acestuia, amenda fiind cuprinsa intre 12.000 si 14.000 de lei.

2) "Am doar cateva tranzactii cu grupul. Cat de complicata poate fi intocmirea dosarului preturilor de transfer?"

Documentarea unei tranzactii din punctul de vedere al preturilor de transfer nu este un audit obisnuit, in care se verifica doar inregistrarea corecta a unei facturi. Trebuie argumentat ca tranzactia s-a incheiat la un pret de piata, iar cea mai buna metoda de stabilire a valorilor de piata, acceptata de inspectorii fiscali, se face doar in urma unei temeinice analize functionale a afacerii.

3) "Dosarul preturilor de transfer poate influenta trecutul"

O greseala frecvent intalnita este aceea cand compania decide, intr-un final, sa intocmeasca un dosar pentru tranzactii cunoscute ca fiind in afara preturilor din piata, asteptandu-se ca acest dosar sa rezolve diferendele cu Fiscul.

Atentie, insa! Dosarul analizeaza tranzactii care si-au produs deja efectul! Ceea ce poate sa faca consultantul este doar sa identifice corect factorii prin care sa argumenteze eventuale devieri de la valori de piata si astfel sa reduca ajustarile impuse de organul de control.

Recomandabil este ca firma sa aiba o politica legata de preturile de transfer, pe care sa o aplice chiar din momentul initierii unei tranzactii intra-grup. Un dosar bine pus la punct, pregatit din timp si adus la zi poate fi chiar un motiv bun de a "descuraja" un eventual audit pe aceasta tema.

4) "Am deja un dosar de preturi de transfer. De ce trebuie sa-l actualizez?"

In primul rand, dosarul preturilor de transfer trebuie sa reflecte orice eveniment major din cadrul grupului (achizitii, restructurari etc.), dar, chiar si in lipsa unor astfel de evenimente interne, trebuie analizat daca nu au aparut modificari substantiale in piata/industria in care actionati, la nivel regional: o fuziune sau un faliment a dus poate la distorsiuni ale pietei inexistente acum doi ani sau chiar cateva luni in urma.

Concret, dosarul preturilor de transfer trebuie sa arate in orice moment ca tranzactiile pe care le efectuati intra-grup nu sunt "rupte de realitate".

5) "Dosarul preturilor de transfer este necesar doar in cazul unui control si reprezinta un cost inutil pentru afacerea mea"

In primul rand, acest dosar este un document obligatoriu prin care se justifica in fata organului de control alegerea unui anumit pret pentru o anumita tranzactie, dar dosarul poate fi vazut si ca un instrument de gestionare eficenta a fluxurilor financiare.

Documentarea tranzactiilor arata daca acestea sunt lipsite de sens economic, intrucat exista riscul sa fie incadrate ca fiind artificiale sau se deruleaza la preturi mult sub/peste cele din piata si, astfel, mai devreme sau mai tarziu, vor deveni punctele vulnerabile ale afacerii.

6) "Lucrez cu cineva care poate obtine o baza de date, asa e mai ieftin"

Aceasta economisire este doar la prima vedere, pentru ca daca va veti uita la rezultate, sigur veti simti ce inseamna o ajustare impusa de organul de control, cu recalcularea impozitului pe profit (plus dobanzi si penalitati aferente).

Sfatul nostru este sa lucrati doar cu o firma care detine licenta de utilizare a marilor baze de date internationale. Bazele de date se modifica in permanenta, astfel ca, la un control din 2013, spre exemplu, trebuie sa poti proba datele pe care le-ai folosit in momentul intocmirii dosarului, sa zicem in 2010.

7) "Sunt parte a unui grup multinational prea puternic pentru ca inspectorii fiscali sa riste sa-l atace"

Echipele de inspectie fiscala au parte de profesionalizare, cea mai mare mare parte dintre inspectori urmand sesiuni de training cu specialisti in domeniu. De aceea, nu mizati pe "nepregatirea" inspectorilor ANAF si cu atat mai putin, nu mizati nici pe "protectia" data de renumele corporatiei!

Luati ca exemplu companii gigant, precum Google, care au avut deja parte de astfel de controale vizand preturile de transfer.
 
8) "Sanctiunea este doar o amenda contraventionala"

Amenda, insa, e doar o mica parte a problemei. Adevarata "sanctiune" a neintocmirii/prezentarii incomplete a dosarului este ca organul de control sa faca propria estimare, prin efectuarea unei medii aritmetice a trei tranzactii "similare" (alese de inspector) si, astfel, se ajunge la o ajustare serioasa, care nici macar nu mai poate fi contestata, pentru ca vi se va refuza intrarea in procedura amiabila.

Cea mai mare ajustare de preturi de transfer din Romania de pana in prezent a fost de 30 milioane de euro, in timp ce ajustarile de milioane de euro au devenit obisnuite.

9) "Grupurile nationale sunt  mai ferite de un control pe preturi de transfer comparativ cu cele multinationale"

Legea nu face distinctie atunci cand vorbeste de obligativitatea intocmirii dosarului preturilor de transfer, indiferent daca e vorba de o companie dintr-un grup multinational ori national.

Aceasta pentru ca, indiferent de numele actionarului sau, contribuabilul nu trebuie sa manipuleze rezultatele financiare prin tranzactii intragrup, artificiale sau sub/supraevaluate. In acelasi timp, autoritatile dintr-un stat european trebuie sa arate ca nu incalca principiul nediscriminarii intre un grup national si o multinationala comunitara.

10) "Compania mama are deja un astfel de dosar pe care il putem prelua si noi"

Copierea si adaptarea unui dosar de preturi de transfer intocmit de compania mama nu reprezinta o solutie pentru ca fiecare documentare trebuie sa aiba relevanta pentru piata pe care actioneaza compania care este supusa controlului. In plus, apar cerinte specifice fiecarei legislatii.

Oricat de buna ar fi colaborarea cu sediul central, in momentul controlului este practic imposibil sa primesti rapid din partea companiei-mama toate informatiile necesare intocmirii dosarului, mai ales daca e vorba de date cu mai multi ani in urma. In plus, se pune si problema confidentialitatii unor informatii care sunt detinute de persoane special abilitate din cadrul grupului, astfel ca, din nou, este esentiala pregatirea din timp.

Foarte important este ca nu puteti transfera responsabilitatea preturilor de transfer exclusiv companiei-mama, invocand faptul ca deciziile legate de pret si tranzactii sunt luate la sediul central. Compania-mama trebuie informata daca preturile sunt in afara  marjei pietei, iar, pentru aceasta, e nevoie de o analiza preliminara a riscurilor asociate tranzactiilor intra-grup si a preturilor utilizate.

Cititi mai multe despre intocmirea corecta a dosarului preturilor de transfer aici!