Amenzi usturatoare pentru neprezentarea dosarului privind preturile de transfer

Dosarul de preturi de transfer reprezinta o cerinta de documentare impusa entitatilor, persoane fizice sau juridice, care intra in relatii comerciale si financiare cu entitati, alte persoane fizice sau juridice afiliate. Legislatia fiecarui stat stabileste propria definitie a persoanelor afiliate. In Romania, relatia de afiliere dintre doua persoane fizice cuprinde relatia dintre sot/sotie si rude pana la gradul al III-lea. Relatia de afiliere dintre persoane fizice/persoane juridice pe de o parte si persoane juridice, pe de alta parte, se judeca prin prisma detinerii a minim 25% din capitalul social/drepturile de vot sau prin exercitarea controlului asupra persoanei juridice.  

Relatia de afiliere se evalueaza atat pe baza detinerilor directe, cat si indirecte (prin intermediul afiliatilor). In practica inspectiilor fiscale, toate relatiile de afiliere indreptatesc autoritatea fiscala sa solicite dosarul preturilor de transfer.

Pana la 1 Mai 2010, conceptul de preturi de transfer se aplica doar in relatia dintre rezidenti romani si nerezidenti, insa dupa aceasta data, conceptul de preturi de transfer se aplica (si in retrospectiva, in practica de control a autoritatii fiscale) atat pentru tranzactiile cu rezidenti romani, cat si pentru tranzactiile cu nerezidenti.

Respectarea preturilor de piata la un moment dat in timp se verifica pe baza dosarului de preturi de transfer. Dosarul de preturi de transfer reprezinta documentul care consemneza respectarea sau nerespectarea principiului lungimii de brat care statueaza valoarea de piata ca element de raportare a preturilor de transfer. Conform acestui principiu, doua entitati afiliate ar trebui sa adopte un comportament similar celui adoptat de doua entitati neafiliate, in care fiecare urmareste maximizarea beneficiilor proprii. Acest principiu se regaseste in Conventia Model a Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica  si, implicit, in reteaua de conventii de evitare a dublei impuneri dintre state. La nivel mondial, desi exista opinii diferite referitoare la principiul lungimii de brat, acesta reprezinta standardul general valabil.

Entitatile afiliate intre care au loc tranzactii au obligatia sa stabileasca preturi care sa reflecte preturile de piata. Aceasta obligatie nu apare doar la un moment dat in timp, spre exemplu atunci cand este solicitat dosarul preturilor de transfer, ci este una continua. Legislatia porneste de la premisa ca preturile de transfer sunt preturi de piata, iar dosarul de preturi de transfer este doar un document care atesta acest fapt sau nu.

De asemenea, conformarea preturilor de transfer nu este o conformare statica, la un moment dat in timp, ci una dinamica. De exemplu, daca se incheie un contract  de chirie intre parti afiliate pentru o perioada indelungata de timp, iar la momentul incheierii contractului pretul de transfer este un pret de piata, este posibil ca pe parcursul derularii contractului pretul de transfer sa nu mai reflecte un pret de piata. In masura in care conditiile pietei se modifica, iar pentru una dintre parti contractul nu mai este avantajos, se impune reanalizarea contractului. Intr-un asemenea caz, intre parti neafiliate, ar avea loc o renegociere a clauzelor contractuale.

Pentru ca verificarea preturilor de transfer este necesara in mod continuu, apare nevoia de actualizare a dosarului de preturi de transfer la intervale de timp anuale sau mai ample.

Termenul de timp prevazut legal pentru intocmirea si prezentarea dosarului de preturi de transfer este de minim o luna si maxim trei luni si poate fi prelungit o singura data cu o durata egala cu cea acordata initial de autoritatea fiscala.

In concluzie, dosarul preturilor de transfer trebuie actualizat continuu si nu intocmit sau actualizat doar la cererea autoritatilor fiscale, cand timpul ar putea fi insuficient, iar documentarea corecta si completa foarte dificila.

Cititi mai mult despre dosarul preturilor de transfer aici!